restitui definitie

RESTITUÍ vb. IV. tr. A da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia; a reda. [Pron. -tu-i, p.i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire]. verb tranzitivrestitui

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie verb tranzitivrestitui

RESTITUÍ vb. tr. a da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia. (< fr. restituer, lat. retituere) verb tranzitivrestitui

*restítuĭ și -ĭésc, a v. tr. (lat. restitúere, d. statuere, a așeza, a hotărî. V. constituĭ. – Se conjugă ca constitui). Înapoĭez, daŭ înapoĭ: ĭ-am restituit ceĭa ce-ĭ datoram. Fac să recapete: a restitui patriiĭ vechea glorie. Restabilesc, aduc ĭar în bună stare: a restitui un monument, un text. verb tranzitivrestituĭ

restituì v. 1. a înapoia ce luase; 2. a restabili în stare primitivă: a restitui un text. verb tranzitivrestituì

RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire. verb tranzitivrestitui

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirestitui

restitui  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)restitui restituire restituit restituind singular plural
restituind restituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) restitui (să)restitui restituiam restituii restituisem
a II-a (tu) restitui (să)restitui restituiai restituiși restituiseși
a III-a (el, ea) restituie (să)restituiai restituia restitui restituise
plural I (noi) restituim (să)restituim restituiam restituirăm restituiserăm
a II-a (voi) restituiți (să)restituiți restituiați restituirăți restituiserăți
a III-a (ei, ele) restituie (să)restituie restituiau restitui restituiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z