restaurare definitie

credit rapid online ifn

RESTAURÁRE s.f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei; restaurație. [< restaura]. substantiv femininrestaurare

restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri substantiv femininrestaurare

credit rapid online ifn

*restauráre f., pl. ărĭ. Restaurațiune, acțiunea de a restaura (de a restabili, de a repara): restaurarea unuĭ monument. Fig. Restabilire: restaurarea disciplineĭ, a literaturiĭ, a unuĭ guvern, a uneĭ dinastiĭ căzute (cum a fost cu Staurțiĭ și Bourboniĭ), a sănătățiĭ. substantiv femininrestaurare

restaurare f. 1. reparațiune: restaurarea unei mânăstiri; 2. fig. restabilire: restaurarea disciplinei; 3. restabilirea unei vechi dinastii pe tron: restaurarea Stuarților. substantiv femininrestaurare

*restaurațiúne f. (lat. restaurátio, -ónis, fr. restauration). Restaurare. În istoria Franciiĭ, timpu de la restaurarea Bourbonilor pînă la a doŭa lor cădere (1814-1830): supt [!] Restaurațiune. – Și -áție (după pol. restauracya) și -áre. substantiv femininrestaurațiune

RESTAURÁ vb. I. 1. tr. A reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură, un tablou etc.). 2. tr. A reîntrona (un suveran, o dinastie); a readuce (după ce fusese înlăturată) o formă de guvernământ. 3. refl. (Fig.; franțuzism) A-și restabili forțele, a se întrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare]. verb tranzitivrestaura

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză verb tranzitivrestaura

RESTAURÁ vb. I. tr. 1. a reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură etc.). 2. a reîntrona (un suveran, o dinastie). II. refl. (fig.) a-și restabili forțele, a se întrema. (< fr. restaurer, lat., it. restaurare) verb tranzitivrestaura

restaurà v. 1. a pune iar în bună stare, în vigoare; 2. fig. a face să renască, vorbind de litere sau arte: a restaura studiile; 3. a-și repara puterile: s’a restaurat. verb tranzitivrestaurà

RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare. verb tranzitivrestaura

*restauréz v. tr. (lat. restaurare, fr. restaurer. V. instaurez). Restabilesc, repar, aduc ĭar în bună stare: a restaura un edificiŭ. Fig. Fac să renască, daŭ ĭar putere: a restaura disciplina, artele. Reinstalez: a restaura un guvern, o dinastie. Întram [!] însănătoșesc: odihna l-a restaurat. verb tranzitivrestaurez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirestaurare

restaurare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular restaurare restaurarea
plural restaurări restaurările
genitiv-dativ singular restaurări restaurării
plural restaurări restaurărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z