restabili definitie

RESTABILÍ vb. IV. 1. tr. A aduce în starea în care a fost mai înainte. 2. tr. A stabili, a reconstitui (un text). 3. refl. A se întrema, a se înzdrăveni. [Cf. fr. rétablir, it. ristabilire]. verb tranzitivrestabili

RESTABILÍ vb. I. tr. 1. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună. 2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text). II. refl. a se întrema, a se înzdrăveni. (după fr. rétablir) verb tranzitivrestabili

!restabilí (a ~) (res-ta-/re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restabilésc, imperf. 3 sg. restabileá; conj. prez. 3 să restabileáscă verb tranzitivrestabili

restabilì v. 1. a pune iar într’o stare bună, în prima stare; 2. a întrema: acest medicament l´a restabilit; 3. a face să renască: a restabili disciplina în armată; 4. a reveni la prima stare: creditul său se restabili; 5. a-și recăpăta sănătatea: s’a restabilit pe deplin. verb tranzitivrestabilì

RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manu¬scrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-și reface sănătatea zdrun¬cinată, a se întrema; a se însănătoși; a se înzdrăveni. – Pref. re- + stabili (după fr. retabilir). verb tranzitivrestabili

*restabilésc v. tr. (it. restabilire saŭ fr. rétablir. Lat. restibilire [!] [Pacuviŭ]). Aduc ĭar în bună stare, fac cum a fost, restaurez: a restabili un templu. Fig. Fac să renască, stabilesc ĭar: a restabili ordinea, creditu, credința. Întram [!], redaŭ vigoarea: a-țĭ restabili sănătatea, acest medicament l-a restabilit. V. refl. Mă îndrept, recapăt sănătatea: bolnavu s´a restabilit. verb tranzitivrestabilesc