rest definitie

REST s.n. 1. Ceea ce rămâne (din ceva); rămășiță. ♦ Deșeu. 2. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu mai mulți bani decât suma cuvenită. 3. (Mat.) Rezultatul unei scăderi; diferență. ♦ Parte indivizibilă care rămâne după efectuarea unei împărțiri. [< germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto]. substantiv neutrurest

REST s. n. 1. ceea ce rămâne (din ceva); rămășiță. ◊ deșeu. 2. sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu mai mulți bani decât suma cuvenită. 3. (mat.) rezultatul unei scăderi; diferență. ◊ parte indivizibilă care rămâne după efectuarea unei împărțiri. (< germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto) substantiv neutrurest

*rest n., pl. urĭ (fr. reste, d. rester, a rămînea; it. resto, d. restare, a rămînea, d. stare, a sta; ngr. résto, germ. rest). Rămășiță, ceĭa ce rămîne din ceva: restu uneĭ sume, restu dintr´un capital. Rezultatu uneĭ scăderĭ în aritmetică. Ceĭa ce maĭ rămîne de zis orĭ de făcut: Pîn´aicĭ a fost greŭ. Restu e ușor. Pl. Reziduurĭ, rămășițe saŭ gunoaĭe: resturĭ de mîncare. substantiv neutrurest

rest s. n., (rămășițe) pl. résturi substantiv neutrurest

rest n. 1. ceeace rămâne dintr´un tot: restul capitalului; 2. în aritmetică: rezultatul unei scăderi; 3. ceeace rămâne de zis sau de făcut. substantiv neutrurest

REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu după ce s-a luat cea mai mare parte; rămășiță. 2. Parte dintr-un tot care rămâne în afara celei care interesează. 3. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu bani mai mulți decât suma cuvenită. 4. (Mat.) Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență. + Parte care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest. substantiv neutrurest

de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane expr. (glum.) v. de chichi. substantiv neutrudechichi