resentiment definitie

RESENTIMÉNT s.n. Sentiment ostil față de cineva, izvorât dintr-o nemulțumire mai veche; ură, pică. [Pl. -te. / < fr. ressentiment, cf. lat. re – împotrivă + sentiment]. substantiv neutruresentiment

RESENTIMÉNT s. n. sentiment ostil față de cineva, izvorât dintr-o nemulțumire mai veche; antipatie. (< fr. ressentiment) substantiv neutruresentiment

*resentimént n., pl. e (fr. ressentiment, d. ressentir, a simți pe urmă; it. risentimento. V. resimt). Aducere aminte despre o lovitură cu dorința de răzbunare: a păstra resentimentu uneĭ ofense. substantiv neutruresentiment

resentimént s. n., pl. resentiménte substantiv neutruresentiment

resentiment n. amintire despre o nedreptate cu dorința de a se răsbuna. substantiv neutruresentiment

RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, provocat de o nemulțumire mai veche; dușmănie, ură, pică, antipatie, resimțământ – Din fr. ressentiment. substantiv neutruresentiment