rescript definitie

credit rapid online ifn

RESCRÍPT s.n. 1. Răspuns al împăraților romani la chestiunile de drept puse de magistrații sau de guvernatorii provinciilor. ♦ Hotărâre care emană de la un suveran. 2. Hotărâre a papei ca răspuns la o chestiune teologică. [Pl. -te, -turi. / < lat. rescriptum, cf. fr. rescrit]. substantiv neutrurescript

RESCRÍPT s. n. 1. răspuns al împăraților romani la chestiunile de drept puse de magistrații sau de guvernatorii provinciilor. ◊ hotărâre care emană de la un suveran. 2. hotărâre a papei ca răspuns la o chestiune teologică. (< lat. rescriptum, germ. Reskript) substantiv neutrurescript

credit rapid online ifn

*rescrípt n., pl. e (lat. rescriptum, d. rescribere, a răspunde în scris). Răspunsu pe care împărațiĭ romanĭ îl dădeaŭ magistraților și guvernatorilor de provinciĭ cînd îi consultaŭ. Ordonanță a suveranuluĭ în diferite țărĭ: rescript imperial. Ordonanță papală în chestiunĭ de drept. V. scris. substantiv neutrurescript

!rescrípt (res-cript/re-script) s. n., pl. rescrípte substantiv neutrurescript

rescript n. 1. răspunsul unui împărat roman la chestiunile administrative ce-i le adresau guvernatorii de provincie; 2. deciziunea papei ca răspuns la o chestiune teologică. substantiv neutrurescript

RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept și administrative asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript. substantiv neutrurescript

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirescript

rescript  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rescript rescriptul
plural rescripturi rescriptele
genitiv-dativ singular rescript rescriptului
plural rescripturi rescriptelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z