repus definitie

REPÚNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repún. / < re- + pune]. adjectivrepune

REPÚNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repún. / < re- + pune]. verb tranzitivrepune

REPÚNE vb. tr. a pune din nou. (după fr. reposer) verb tranzitivrepune

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús verb tranzitivrepune

repune v. a pune la loc. verb tranzitivrepune

REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune. verb tranzitivrepune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirepus

repus   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular repus repusul repu repusa
plural repuși repușii repuse repusele
genitiv-dativ singular repus repusului repuse repusei
plural repuși repușilor repuse repuselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z