repulsie definitie

REPÚLSIE s.f. 1. Dezgust, oroare, aversiune instinctivă. 2. (Fiz.) Forță în virtutea căreia două corpuri sau două molecule se resping reciproc; respingere. [Gen. -iei, var. repulsiune s.f. / cf. fr. répulsion, lat. repulsio]. substantiv femininrepulsie

REPÚLSIE s. f. 1. aversiune instinctivă; dezgust, oroare. 2. (fiz.) respingere (2). (< fr. répulsion, lat. repulsio) substantiv femininrepulsie

repúlsie (-si-e) s. f., art. repúlsia (-si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (-si-i-) substantiv femininrepulsie

REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust, resentiment. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis. substantiv femininrepulsie

*repulsiúne f. (lat. repulsio, -ónis, d. repéllere, -pulsum, a respinge. V. puls). Fiz. Respingere a corpurilor între ele: atracțiunea și repulsiunea magnetică. Fig. Repugnanță, aversiune, dezgust, scîrbă: a avea repulsiune de un lucru saŭ contra unuĭ lucru. substantiv femininrepulsiune

repulsiune f. 1. Fiz. forță în virtutea căreia moleculele corpurilor sau corpurile înseș se resping mutual; 2. fig. mare repugnanță, aversiune extremă. substantiv femininrepulsiune