repugnanță definitie

REPUGNÁNT, -Ă adj. Care produce silă; grețos, scârbos. [< fr. répugnant]. adjectiv repugnant

REPUGNÁNT, -Ă adj. care repugnă; dezgustător; respin-gător. (< fr. répugnant) adjectiv repugnant

*repugnánt, -ă adj. (lat. repúgnans, -ántis; fr. répugnant). Dezgustător, neplăcut: medicament, spectacul repugnant. Fig. Contrar, opus: lucrurĭ repugnante rațiuniĭ. adjectiv repugnant

repugnant a. 1. care insuflă desgust: medicament repugnant; 2. fig. contrar: lucruri repugnante rațiunii. adjectiv repugnant

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte adjectiv repugnant

REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant. adjectiv repugnant

REPUGNÁNȚĂ s.f. (Liv.) Silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. [Cf. fr. répugnance, lat. repugnantia]. substantiv feminin repugnanță

REPUGNÁNȚĂ s. f. silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. (< fr. répugnance, lat. repugnantia) substantiv feminin repugnanță

*repugnánță f., pl. e (lat. repugnantia). Dezgust adînc, mare aversiune: a avea repugnanță de un lucru saŭ contra unuĭ lucru. substantiv feminin repugnanță

repugnánță (livr.) s. f., g.-d. art. repugnánței substantiv feminin repugnanță

repugnanță f. desgust pentru ceva. substantiv feminin repugnanță

REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia. substantiv feminin repugnanță

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului repugnanță

repugnanță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular repugnanță repugnanța
plural
genitiv-dativ singular repugnanțe repugnanței
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z