republicare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimerepublicare
- Vezi aici mai multe rimerepublicare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curep
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
REPUBLICÁRE s.f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei; reapariție. [< republica]. substantiv femininrepublicare
*republicáre (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. republicắrii; pl. republicắri substantiv femininrepublicare
REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei. – V. republica. substantiv femininrepublicare
REPUBLICÁ vb. I. tr. A publica din nou. [P.i. repúblic. / cf. fr. republier]. verb tranzitivrepublica
REPUBLICÁ vb. tr. a publica din nou; a reedita. (< fr. republier) verb tranzitivrepublica
republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică verb tranzitivrepublica
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica. verb tranzitivrepublica
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirepublicare
| republicare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | republicare | republicarea |
| plural | republicări | republicările | |
| genitiv-dativ | singular | republicări | republicării |
| plural | republicări | republicărilor | |