republică definitie

Batavă (Republica) f. nume ce purta Olanda, dela 1795-1806, după ce fu cucerită de armatele franceze. substantiv femininbatavă

Equator (Republica) n. Stat al Americei de S.: cu 2.500.000 loc., cap. Quito. substantiv femininequator

REPÚBLICĂ s.f. 1. (Ist.) Stat în care puterea executivă este exercitată de organe alese public (și periodic). 2. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară care are o formă de guvernământ de acest tip. [Gen. -cii. / < it. republica, fr. république, cf. lat. respublica] substantiv femininrepublică

REPÚBLICĂ s. f. formă de guvernământ în care conducerea este deținută de un organ suprem al puterii de stat ori de un președinte ales sau numit. (< it. repubblica, fr. république) substantiv femininrepublică

*repúblică f., pl. ĭ (fr. république, d. lat. res publica, lucru public, stat, republică). Stat guvernat de un prezident ales dintre reprezentanțiĭ națiuniĭ. Fig. Asociațiune: republică de furnicĭ, republica literelor. substantiv femininrepublică

repúblică (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. repúblicii; pl. repúblici substantiv femininrepublică

republică f. Stat în care autoritatea suverană se exercită în numele tuturora prin reprezentanți aleși pe un timp oarecare; fig. republica literelor. substantiv femininrepublică

REPÚBLICĂ, republici, s. f. Formă de guvernământ în care conducerea este exercitată de un organ suprem al puterii de stat sau de un președinte ales ori numit; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populația unei astfel de țări. – Din it. republica, fr. république. substantiv femininrepublică

Dominicană (Republica) f. V. San-Domingo. substantiv feminindominicană

REPUBLICÁ vb. I. tr. A publica din nou. [P.i. repúblic. / cf. fr. republier]. verb tranzitivrepublica

REPUBLICÁ vb. tr. a publica din nou; a reedita. (< fr. republier) verb tranzitivrepublica

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică verb tranzitivrepublica

REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica. verb tranzitivrepublica

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirepublică

republică   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular republică republica
plural republici republicile
genitiv-dativ singular republici republicii
plural republici republicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z