reproducere definitie

REPRODÚCE, reprodúc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva etc. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu producția economică; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin reproducere (4). – Pref. re- + produce (după fr. reproduire). substantiv femininreproduce

REPRODÚCERE s.f. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei; reproducție. ♦ Imitație fidelă a unei opere de artă. [< reproduce]. substantiv femininreproducere

REPRODÚCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) reproduce; reproducție. ◊ (ec.) reproducție (1). 2. (concr.) imitație fidelă a unei opere de artă. 3. proces al memoriei prin care se evocă mintal imagini, idei, cunoștințe însușite anterior. (< reproduce) substantiv femininreproducere

reprodúcere (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprodúcerii; pl. reprodúceri substantiv femininreproducere

REPRODUCÉRE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Fenomen biologic fundamental al' cărui rezultat este nașterea dintr-un organ specializat al părintelui (sau părinților) a unui urmaș asemănător. – V. reproduce. substantiv femininreproducere

*reproducțiúne f. (re- și producțiune; fr. reproduction). Acțiunea de a saŭ de a se reproduce. Lucru reprodus, imitațiune: reproducțiunea unuĭ tabloŭ. – Și -úcție, dar ob. -úcere. substantiv femininreproducțiune

*reprodúc, -dús, a -dúce v. tr. (re- și produc; fr. reproduire). Imitez, redaŭ, reprezent: artist care reproduce natura). Copiez, public ĭar: a reproduce un articul [!] de ziar. Produc, nasc: catîriĭ nu maĭ reproduc. V. refl. Mă perpetuez din generațiune în generațiune: animalele și plantele se reproduc. verb tranzitivreproduc

REPRODÚCE vb. III. 1. tr. (Despre memorie) A readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ♦ A reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. tr. A produce, a multiplica în serie. 3. refl. (Despre ființe) A se înmulți. [P.i. reprodúc. / cf. fr. reproduire]. verb tranzitivreproduce

REPRODÚCE vb. I. refl. (despre ființe) a se înmulți. II. tr. 1. (despre memorie) a readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ◊ a reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. a produce în serie, a multiplica. (< fr. reproduire) verb tranzitivreproduce

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús verb tranzitivreproduce

reproduce v. 1. a produce din nou; 2. a imita fidel; 3. a produce ființe de aceeaș specie: plantele, animalele se reproduc. verb tranzitivreproduce

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluireproducere

reproducere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reproducere reproducerea
plural reproduceri reproducerile
genitiv-dativ singular reproduceri reproducerii
plural reproduceri reproducerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z