reduceri si promotii 2018
Definitie reproducere - ce inseamna reproducere - Dex Online

reproducere definitie

REPRODÚCE, reprodúc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva etc. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu producția economică; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin reproducere (4). – Pref. re- + produce (după fr. reproduire). substantiv feminin reproduce

REPRODÚCERE s.f. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei; reproducție. ♦ Imitație fidelă a unei opere de artă. [< reproduce]. substantiv feminin reproducere

REPRODÚCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) reproduce; reproducție. ◊ (ec.) reproducție (1). 2. (concr.) imitație fidelă a unei opere de artă. 3. proces al memoriei prin care se evocă mintal imagini, idei, cunoștințe însușite anterior. (< reproduce) substantiv feminin reproducere

reprodúcere (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprodúcerii; pl. reprodúceri substantiv feminin reproducere

REPRODUCÉRE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Fenomen biologic fundamental al' cărui rezultat este nașterea dintr-un organ specializat al părintelui (sau părinților) a unui urmaș asemănător. – V. reproduce. substantiv feminin reproducere

*reproducțiúne f. (re- și producțiune; fr. reproduction). Acțiunea de a saŭ de a se reproduce. Lucru reprodus, imitațiune: reproducțiunea unuĭ tabloŭ. – Și -úcție, dar ob. -úcere. substantiv feminin reproducțiune

*reprodúc, -dús, a -dúce v. tr. (re- și produc; fr. reproduire). Imitez, redaŭ, reprezent: artist care reproduce natura). Copiez, public ĭar: a reproduce un articul [!] de ziar. Produc, nasc: catîriĭ nu maĭ reproduc. V. refl. Mă perpetuez din generațiune în generațiune: animalele și plantele se reproduc. verb tranzitiv reproduc

REPRODÚCE vb. III. 1. tr. (Despre memorie) A readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ♦ A reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. tr. A produce, a multiplica în serie. 3. refl. (Despre ființe) A se înmulți. [P.i. reprodúc. / cf. fr. reproduire]. verb tranzitiv reproduce

REPRODÚCE vb. I. refl. (despre ființe) a se înmulți. II. tr. 1. (despre memorie) a readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ◊ a reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. a produce în serie, a multiplica. (< fr. reproduire) verb tranzitiv reproduce

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús verb tranzitiv reproduce

reproduce v. 1. a produce din nou; 2. a imita fidel; 3. a produce ființe de aceeaș specie: plantele, animalele se reproduc. verb tranzitiv reproduce

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului reproducere

reproducere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reproducere reproducerea
plural reproduceri reproducerile
genitiv-dativ singular reproduceri reproducerii
plural reproduceri reproducerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z