reprezentat definitie

*reprezént, a -á v. tr. (lat. re-praesentare. V. prezent). Figurez, imitez, reproduc, redaŭ, prezent [!] ĭar ochilor saŭ mințiĭ pin [!] pictură, sculptură, vorbă saŭ mișcărĭ (joc pe scenă): a reprezenta o bătălie, un tip de eroŭ. Îs mandatar, delegat, reprezentant: ambasadoriĭ reprezentă [!] șefiĭ statelor. verb tranzitivreprezent

REPREZENTÁ vb. I. tr. 1. A înfățișa, a reda. ♦ A da o reprezentație teatrală, a juca o piesă de teatru. 2. A fi reprezentantul, delegatul cuiva, (spec.) al unui stat. 3. A constitui, a fi, a însemna. 4. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; (p. ext.) a-și imagina. 5. (Mat.) A exprima o legătură între mai multe mărimi. [P.i. reprezínt. / cf. fr. représenter, lat. repraesentare]. verb tranzitivreprezenta

REPREZENTÁ vb. I. tr. 1. a înfățișa, a reda. ◊ a da o reprezentație teatrală, a juca o piesă de teatru. 2. a fi reprezentantul, delegatul cuiva. 3. a constitui, a fi, a însemna. 4. (mat.) a exprima o legătură între mai multe mărimi. II. refl. a-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; (p.ext.) a-și imagina. (< fr. représenter, lat. repraesentare) verb tranzitivreprezenta

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm verb tranzitivreprezenta

reprezentà v. 1. a figura prin penel, daltă, cuvântare: a reprezenta o scenă de familie; 2. a imita prin acțiune, prin vorbă: a reprezenta o tragedie; 3. a fi mandatar, delegat: fiecare județ e reprezentat în Cameră prin mai mulți deputați; 4. a-și pune în minte: a-și reprezenta pe un amic absent. verb tranzitivreprezentà

REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare. verb tranzitivreprezenta