reduceri si promotii 2018
Definitie reprezentare - ce inseamna reprezentare - Dex Online

reprezentare definitie

REPREZENTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a reprezenta și rezultatul ei. ♦ Reproducere, înfățișare a unui lucru (cu mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografică = înscrierea pe un plan, pe o hartă a detaliilor de planimetrie și de nivelment; cheltuieli de reprezentare = sume prevăzute într-un buget pentru acoperirea cheltuielilor rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. 2. Prezentare pe scenă a unei piese de teatru; reprezentație. 3. Reproducere în conștiința omului a obiectelor și a fenomenelor care au acționat anterior asupra simțurilor sale; imagine senzorială concretă a fenomenelor lumii exterioare. [< reprezenta, cf. fr. représentation]. substantiv feminin reprezentare

REPREZENTÁRE s. f. 1. acțiunea de a reprezenta. 2. înfățișare, redare (cu mijloace plastice), reproducere. ♦ cheltuieli de ~ = sume prevăzute într-un buget pentru acoperirea cheltuielilor rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. 3. reprezentație. 4. imagine senzorială a obiectelor sau fenomenelor lumii exterioare, evocată în conștiință în absența acestora; proces psihic care realizează această evocare. (< reprezenta) substantiv feminin reprezentare

reprezentáre (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentắrii; pl. reprezentắri substantiv feminin reprezentare

REPREZENTÁRE, reprezentări, s. f. Acțiunea de a reprezenta și rezultatul ei. 1. Înfățișare, redare, reproducere a unui lucru (prin mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografică = înscriere pe un plan, pe o hartă etc. a detaliilor de pe teren cu ajutorul semnelor topografice. 2. Imagine senzorială a obiectelor și fenomenelor realității, evocată mintal, în absența acestora, pe baza percepțiilor anterioare. 3. Interpretare pe scenă a unei lucrări dramatice; reprezentație (1). 4. (în sintagma) Cheltuieli de reprezentare = sume prevăzute într-un buget cu scopul de a acoperi cheltuielile rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. – V. reprezenta. substantiv feminin reprezentare

*reprezentațiúne f. (lat. repraesentatio-, -ónis). Acțiunea de a reprezenta: reprezentațiunea uneĭ pĭese teatrale. Fig. Lucru ridicul: cearta celor doĭ bețivĭ a fost curată reprezentațiune. Traĭ plin de demnitate pe care trebuĭe să-l ducă un om distins: cheltuĭelile de reprezentațiune ale unuĭ ambasador. Observațiune, mustrare, arătare de nemulțumire: a face cuĭva reprezentațiunĭ. Jur. Venirea la moștenire în locu unuĭ ascandent mort. Reprezentațiunea națională, parlamentu ales de națiune. A da reprezentațiune, a juca ceva la teatru saŭ la circ, (fig.) a te da în spectacul [!]: aceștĭ bețivĭ, bătîndu-se, aŭ dat o reprezentațiune. – Ob. -áre, ĭar cînd e vorba de teatru, circ orĭ cinematograf, -áție: azĭ nu e reprezentație. substantiv feminin reprezentațiune

*reprezént, a v. tr. (lat. re-praesentare. V. prezent). Figurez, imitez, reproduc, redaŭ, prezent [!] ĭar ochilor saŭ mințiĭ pin [!] pictură, sculptură, vorbă saŭ mișcărĭ (joc pe scenă): a reprezenta o bătălie, un tip de eroŭ. Îs mandatar, delegat, reprezentant: ambasadoriĭ reprezentă [!] șefiĭ statelor. verb tranzitiv reprezent

REPREZENTÁ vb. I. tr. 1. A înfățișa, a reda. ♦ A da o reprezentație teatrală, a juca o piesă de teatru. 2. A fi reprezentantul, delegatul cuiva, (spec.) al unui stat. 3. A constitui, a fi, a însemna. 4. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; (p. ext.) a-și imagina. 5. (Mat.) A exprima o legătură între mai multe mărimi. [P.i. reprezínt. / cf. fr. représenter, lat. repraesentare]. verb tranzitiv reprezenta

REPREZENTÁ vb. I. tr. 1. a înfățișa, a reda. ◊ a da o reprezentație teatrală, a juca o piesă de teatru. 2. a fi reprezentantul, delegatul cuiva. 3. a constitui, a fi, a însemna. 4. (mat.) a exprima o legătură între mai multe mărimi. II. refl. a-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; (p.ext.) a-și imagina. (< fr. représenter, lat. repraesentare) verb tranzitiv reprezenta

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm verb tranzitiv reprezenta

reprezentà v. 1. a figura prin penel, daltă, cuvântare: a reprezenta o scenă de familie; 2. a imita prin acțiune, prin vorbă: a reprezenta o tragedie; 3. a fi mandatar, delegat: fiecare județ e reprezentat în Cameră prin mai mulți deputați; 4. a-și pune în minte: a-și reprezenta pe un amic absent. verb tranzitiv reprezentà

REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare. verb tranzitiv reprezenta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului reprezentare

reprezentare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reprezentare reprezentarea
plural reprezentări reprezentările
genitiv-dativ singular reprezentări reprezentării
plural reprezentări reprezentărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z