REPOPULÁ vb. I. tr. A popula din nou. ♦ A umple un loc, un teritoriu prin strămutare din altă parte sau prin înmulțire. [Cf. it. ripopolare, fr. repeupler]. verb tranzitivrepopula
REPOPULÁ vb. tr. a popula din nou un teritoriu, prin strămutare sau prin înmulțire. (după fr. repeupler) verb tranzitivrepopula
repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză verb tranzitivrepopula
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula. verb tranzitivrepopula
repopula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)repopula | repopulare | repopulat | repopulând | singular | plural | ||
repopulând | repopulați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | repopulez | (să)repopulez | repopulam | repopulai | repopulasem | |
a II-a (tu) | repopulezi | (să)repopulezi | repopulai | repopulași | repopulaseși | ||
a III-a (el, ea) | repopulează | (să)repopulai | repopula | repopulă | repopulase | ||
plural | I (noi) | repopulăm | (să)repopulăm | repopulam | repopularăm | repopulaserăm | |
a II-a (voi) | repopulați | (să)repopulați | repopulați | repopularăți | repopulaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | repopulează | (să)repopuleze | repopulau | repopulară | repopulaseră |