reduceri si promotii 2018
Definitie repetiție - ce inseamna repetiție - Dex Online

repetiție definitie

REPETÍȚIE s.f. 1. Repetare a unui cuvânt, a unei idei, a unei acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. ♦ Activitate depusă de interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unui concert. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte pentru a înviora expresia, întărind ideea. 3. (Jur.) Acțiunea de a cere prin justiție restituirea unei sume de bani plătite fără a fi datorată. [Gen. -iei, var. repetițiune s.f. / cf. fr. répétition, lat. repetitio]. substantiv feminin repetiție

REPETÍȚIE s. f. 1. repetare a unui cuvânt, a unei idei, acțiuni etc. ♦ armă cu ~ = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. ◊ activitate depusă de interpreți pentru pregătirea unui spectacol, a unui concert. 2. procedeu stilistic în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte. (< fr. répétition, lat. repetitio) substantiv feminin repetiție

repetíție (-ți-e) s. f., art. repetíția (-ți-a), g.-d. art. repetíției; pl. repetíții, art. repetíțiile (-ți-i-) substantiv feminin repetiție

REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri dintr-o singură apăsare pe trăgaci, reîncărcarea făcându-se automat. ♦ Activitatea de pregătire a interpreților pentru un spectacol sau concert. Repetiție generală = ultima repetiție înainte de premiera unui spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a înviora expunerea, a întări ideea etc. – Din fr. répétition. substantiv feminin repetiție

*repetițiúne f. (lat. repetitio, -ónis. V. com-petițiune). Acțiunea de a repeta: repetițiunea une lecțiunĭ. Lecțiune dată ca să fie învățată ĭar: avem multă repetițiune. Încercarea uneĭ pĭese teatrale saŭ muzicale în ainte [!] de a fi jucată saŭ cîntată: actoriĭ eraŭ la repetițiune. Ret. Figura pin [!] care se repetă un cuvînt orĭ o frază p. a da maĭ multă energie discursuluĭ (numită și anaforă și epiforă). Jur. Acțiunea de a cere înapoĭ ceĭa ce ți s´a luat fără drept orĭ aĭ împrumutat și nu ți s´a dat înapoĭ. Ceasornic cu repetițiune, care bate orele cînd apeșĭ un resort. Armă cu repetițiune, care se încarcă cu maĭ multe focurĭ deodată și poțĭ trage pe urmă maĭ răpede [!]: pușca Mannlicher e o armă cu repetițiune. – Ob. -íție (rus. repeticiĭa). substantiv feminin repetițiune

repetiți(un)e f. 1. spunere sau întrebuințare din nou a unei vorbe, a unei idei; 2. lecțiune particulară dată unui școlar; 3. acțiunea de a repeta un rol, o piesă; 4. Jur. acțiunea de a cere înapoi: ceeace s´a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii. substantiv feminin repetițiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului repetiție

repetiție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular repetiție repetiția
plural repetiții repetițiile
genitiv-dativ singular repetiții repetiției
plural repetiții repetițiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z