reduceri si promotii 2018
Definitie repetare - ce inseamna repetare - Dex Online

repetare definitie

REPETÁRE s.f. Acțiunea de a (se) repeta și rezultatul ei; repetiție. [< repeta]. substantiv feminin repetare

repetáre s. f., g.-d. art. repetắrii; pl. repetắri substantiv feminin repetare

*repét, a v. tr. (fr. répéter, d. lat. répeto, -pétere. V. pețesc). Spun ĭar: a repeta o întrebare. Spun ceĭa ce a maĭ zis altu: a repeta o calomnie. Citesc orĭ exercitez [!] de maĭ multe orĭ ca să știŭ bine pe urmă: a repeta lecțiunea, rolu. Fac ĭar, reproduc: a repeta o experiență. V. refl. Spun ĭar ceĭa ce a fost destul să se spună o dată: acest om se repetă pînă la plictiseală. – Rar a repeți (după pețesc). verb tranzitiv repet

REPETÁ vb. I. tr. A face, a spune, a produce încă o dată (ceva ce a mai fost făcut, spus sau produs mai înainte). ♦ A face repetiția unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ refl. A se întâmpla din nou. [P.i. repét. / < fr. répéter, cf. lat. repetere]. verb tranzitiv repeta

REPETÁ vb. I. tr. a face, a spune (ceva) încă o dată. ◊ a face repetiția unui rol (în teatru). II. refl. a se întâmpla din nou. (< fr. répéter, germ. repetieren) verb tranzitiv repeta

repetá (repetát, át), vb. – A spune, a produce din nou. – Var. repeți. Fr. répéter, var. prin adaptare la peți.Der. repetent, s. m. (elev care repetă clasa); repetenție (var. rară repetență), s. f. (situația elevului repetent); repetitor, s. m., din fr. répétiteur; repetitor(iu), s. n. (sală de studiu în licee); repetiți(un)e, s. f., din fr. répétition. verb tranzitiv repeta

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă verb tranzitiv repeta

repetà v. 1. a zice din nou ceeace s’a mai zis; 2. a spune după alții: nu repeta calomnia; 3. a zice în particular, ca exercițiu, ceeace va trebui apoi zis în public: a repeta un rol; 4. a reîncepe: a repeta o experiență; 5. a spune mereu aceleași lucruri: se repetă într´una. verb tranzitiv repetà

REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a imei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren. verb tranzitiv repeta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului repetare

repetare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular repetare repetarea
plural repetări repetările
genitiv-dativ singular repetări repetării
plural repetări repetărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z