REPERTORIZÁ vb. tr. a înscrie într-un repertoriu. (< repertoriu + -iza) verb tranzitivrepertoriza
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf -iza. verb tranzitivrepertoriza
repertorizare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | repertorizare | repertorizarea |
plural | repertorizări | repertorizările | |
genitiv-dativ | singular | repertorizări | repertorizării |
plural | repertorizări | repertorizărilor |