repaus definitie

REPÁUS s. n. 1. lipsă de mișcare; inactivitate. 2. liniște (sufletească), calm. 3. moarte. (< lat. repausum) substantiv neutru repaus

1) răpáus și (maĭ des) -páos n., pl. urĭ (lat. *repausum orĭ subst. verbal d. a răpăusa. V. paus). Vechĭ. Odihnă. Azĭ (neol. după lat. repausare, fr. repos orĭ it. riposo) repaus și (maĭ rar) -paos: a da soldaților repaus după un marș. substantiv neutru răpaus

repáus, V. răpaus. substantiv neutru repaus

repáus (-pa-us) s. n., pl. repáusuri substantiv neutru repaus

repaos n. odihnă. substantiv neutru repaos

REPAÚS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în. raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare a vacilor și a oilor. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s. n.] – Lat. *repausum. substantiv neutru repaus