REPATRIÁ vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier]. verb tranzitivrepatria
REPATRIÁ vb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată. (< lat. repatriare, fr. repatrier) verb tranzitivrepatria
repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind) verb tranzitivrepatria
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria. verb tranzitivrepatria
*repatriéz v. tr. (lat. repatriare, a te înturna în patrie; it. re- și ri-. V. reperez). Duc înapoĭ în patrie (de ex., niște emigranțĭ săracĭ). verb tranzitivrepatriez
repatria verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)repatria | repatriere | repatriat | repatriind | singular | plural | ||
repatriind | repatriați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | repatriez | (să)repatriez | repatriam | repatriai | repatriasem | |
a II-a (tu) | repatriezi | (să)repatriezi | repatriai | repatriași | repatriaseși | ||
a III-a (el, ea) | repatriază | (să)repatriai | repatria | repatrie | repatriase | ||
plural | I (noi) | repatriem | (să)repatriem | repatriam | repatriarăm | repatriaserăm | |
a II-a (voi) | repatriați | (să)repatriați | repatriați | repatriarăți | repatriaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | repatriază | (să)repatrieze | repatriau | repatriară | repatriaseră |