repartizare definitie

REPARTIZÁRE s.f. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei; repartiție; (spec.) înscris prin care este repartizat ceva. [< repartiza]. substantiv femininrepartizare

repartizáre s. f., g.-d. art. repartizắrii; pl. repartizắri substantiv femininrepartizare

REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (în sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. – V. repartiza. substantiv femininrepartizare

REPARTIZÁ vb. I. tr. 1. A distribui, a împărți. 2. A pune pe cineva într-un anumit loc sau domeniu de activitate; a numi. [Cf. fr. répartir, it. ripartire]. verb tranzitivrepartiza

REPARTIZÁ vb. tr. 1. a distribui, a împărți. 2. a pune pe cineva într-un anumit loc sau domeniu de activitate; a numi. (după fr. répartir) verb tranzitivrepartiza

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză verb tranzitivrepartiza

repartizà v. a distribui: a repartiza bunurile Statului. verb tranzitivrepartizà

REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir. verb tranzitivrepartiza

*repartizéz v. tr. (fr. repartir, part. repartissant). Împart, distribuĭ: a repartiza impozitele cu dreptate, a repartiza un contingent de soldațĭ pe la regimente. V. cisluĭesc. verb tranzitivrepartizez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirepartizare

repartizare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	repartizare	repartizarea
nominativ-acuzativ	plural	repartizări	repartizările
genitiv-dativ	singular	repartizări	repartizării
genitiv-dativ	plural	repartizări	repartizărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z