reparare definitie

*repár, a -á v. tr. (lat. réparo, -áre; fr. réparer. V. parez, a-păr). Dreg, fac la loc cum era: a repara o casă, o haĭnă, o stricăcĭune. Restaurez, restabilesc: a-țĭ repara puterile. Îndrept, corijez: a repara o greșală [!]. Daŭ satisfacțiune: a repara o ofensă. verb tranzitivrepar

REPARÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta stricăciunile, a reface în stare bună de funcționare, a readuce (un obiect) în bună stare, după ce fusese stricat; a drege. 2. (Fig.) A îndrepta, a corecta. ♦ A compensa. 3. (Jur.) A plăti daune (pentru o stricăciune, pentru o insultă). [P.i. repár. / < fr. réparer, cf. lat. reparare]. verb tranzitivrepara

REPARÁ vb. tr. 1. a îndrepta defectele unui lucru, ale unei piese, a repune în stare bună, de funcționare; a drege. 2. (fig.) a îndrepta, a corecta. ◊ a compensa. 3. (jur.) a plăti daune (pentru o stricăciune, pentru o insultă). (< fr. réparer, lat. reparare) verb tranzitivrepara

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră verb tranzitivrepara

reparà v. 1. a drege: a repara o casă; 2. fig. a face să se uite, a șterge (în sens moral): a repara o greșală. verb tranzitivreparà

REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.) – Din fr. réparer, lat. reparare. verb tranzitivrepara