REORGANIZÁ vb. I. tr. A organiza din nou, pe noi baze. [Cf. fr. réorganiser]. verb tranzitivreorganiza
REORGANIZÁ vb. tr. a organiza pe noi baze; a restructura. (< fr. réorganiser) verb tranzitivreorganiza
reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză verb tranzitivreorganiza
reorganizà v. a organiza din nou. verb tranzitivreorganizà
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser. verb tranzitivreorganiza
*reorganizéz v. tr. (re- și organizez). Organizez ĭar. verb tranzitivreorganizez
reorganiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reorganiza | reorganizare | reorganizat | reorganizând | singular | plural | ||
reorganizând | reorganizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reorganizez | (să)reorganizez | reorganizam | reorganizai | reorganizasem | |
a II-a (tu) | reorganizezi | (să)reorganizezi | reorganizai | reorganizași | reorganizaseși | ||
a III-a (el, ea) | reorganizează | (să)reorganizai | reorganiza | reorganiză | reorganizase | ||
plural | I (noi) | reorganizăm | (să)reorganizăm | reorganizam | reorganizarăm | reorganizaserăm | |
a II-a (voi) | reorganizați | (să)reorganizați | reorganizați | reorganizarăți | reorganizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reorganizează | (să)reorganizeze | reorganizau | reorganizară | reorganizaseră |