RENÚME s.n. Nume bun, faimă, reputație, celebritate. ♦ Cu renume = renumit, celebru. [Pl. invar. / < fr. renom, după nume]. substantiv neutrurenume
RENÚME s. n. nume bun, faimă, reputație, celebritate. (după fr. renom) substantiv neutrurenume
*renúme n., pl. tot așa (re- și nume, după fr. renom). Nume bun, nume glorios, celebritate: noĭ am schimbat lîngă Balcanĭ porecla în renume (Al.). Reputațiune: renume urît. substantiv neutrurenume
renúme s. n., art. renúmele substantiv neutrurenume
renume m. nume bun, reputațiune, celebritate. substantiv neutrurenume
RENÚME s. n. Nume bun; faimă, reputație, celebritate. – Din fr. renom (după nume). substantiv neutrurenume
renume substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | renume | renumele |
plural | renume | renumele | |
genitiv-dativ | singular | renume | renumelui |
plural | renume | renumelor |