rénie f. (vsl. rĭenĭ, renĭ, rut. rinĭ, plajă. Cp. și Dac. 1, 212). Dun. Rar. Plajă, splaĭ, mal nisipos neted. V. obrejă. substantiv femininrenie
rénie (teren) (-ni-e) s. f., art. rénia (-ni-a), g.-d. art. réniei; pl. rénii, art. réniile (-ni-i-) substantiv femininrenie
renie f. plajă, marginea mării cu fundul puțin adânc. [Rus. RENIIE, (rut. RIN), plajă]. substantiv femininrenie
RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien. substantiv femininrenie
renie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | renie | renia |
plural | renii | reniile | |
genitiv-dativ | singular | renii | reniei |
plural | renii | reniilor |