renf m. (cp. cu ung. rémfa, lemn de care se atîrnă vitele tăĭate, și cu vgr. rómbos, romb, sfîrlează, din cauză că fructu renfuluĭ e o capsulă piriformă care atîrnă și se învîrtește). Trans. Curcubețică. – Greșit scris remf. Cp. cu anfi-, canforă, triunf [!]. temporarrenf