renega definitie

*renég, a v. tr. (re- și neg; fr. renier, it. rinegare). Declar că nu cunosc, deși cunosc: sfîntu Petru l-a renegat pe Hristos. Mă las, mă lepăd de o credință, de o opiniune: Enric al patrulea al Franciiĭ a renegat protestantizmu [!]. verb tranzitivreneg

RENEGÁ vb. I. tr. A nega, a tăgădui; a se lepăda, a abjura (ceva sau pe cineva). [P.i. renég. / < lat. renegare, cf. fr. renier]. verb tranzitivrenega

RENEGÁ vb. tr. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui. (< lat. renegare) verb tranzitivrenega

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă verb tranzitivrenega

renegà v. 1. a se face că nu cunoaște: Sân-Petru renegă pe Mântuitor; 2. a abjura: a renega o credință, a renega un partid. verb tranzitivrenegà

RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier. verb tranzitivrenega

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirenega

renega  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)renega renegare renegat renegând singular plural
renegând renegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) reneg (să)reneg renegam renegai renegasem
a II-a (tu) renegi (să)renegi renegai renegași renegaseși
a III-a (el, ea) renea (să)renegai renega renegă renegase
plural I (noi) renegăm (să)renegăm renegam renegarăm renegaserăm
a II-a (voi) renegați (să)renegați renegați renegarăți renegaserăți
a III-a (ei, ele) renea (să)renege renegau renega renegaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z