reduceri si promotii 2018
Definitie remorcare - ce inseamna remorcare - Dex Online

remorcare definitie

REMORCÁRE s.f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; remorcaj. [< remorca]. substantiv feminin remorcare

remorcáre s. f., g.-d. art. remorcắrii; pl. remorcắri substantiv feminin remorcare

REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca. substantiv feminin remorcare

*remórc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. remorquer, d. it. rimorchiare, care vine d. mlat. remulcare, d. vgr. rymulkéo, d. rýma, odgon, și ῾étko, trag). Trag pe apă: un vapor care remorca doŭă șlepurĭ. Fig. Ajut ca să scape, maĭ ales în politică: un deputat remorcat. verb tranzitiv remorc

REMORCÁ vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer) verb tranzitiv remorca

remorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remorcheáză verb tranzitiv remorca

remorcà v. se zice de o corabie ce trage pe o alta in urma ei. verb tranzitiv remorcà

remorca, remorchez v. t. (d. persoane) 1. a lua cu sine, a târî cu sila 2. a atașa unui grup verb tranzitiv remorca

REMORCÁ vb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a atașa unui grup, a trage, a târî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer]. verb tranzitiv remorca

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remorc] – Din fr. remorquer. verb tranzitiv remorca

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului remorcare

remorcare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular remorcare remorcarea
plural remorcări remorcările
genitiv-dativ singular remorcări remorcării
plural remorcări remorcărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z