reduceri si promotii 2018
Definitie remorca - ce inseamna remorca - Dex Online
Alege sensul dorit: remorca - substantiv feminin remorca - verb tranzitiv

remorca definitie

remorcă, remorci s. f. 1. soție, nevastă. 2. ( intl.) persoană care urmărește o altă persoană. substantiv feminin remorcă

*remórcă f., pl. e, ĭ (fr. remorque, d. remorquer, a remorca). Acțiunea de a remorca: a lua în saŭ la remorcă. Fig. A te pune în remorca cuĭva, a-l urma orbește. V. ĭedec. substantiv feminin remorcă

REMÓRCĂ s.f. 1. Vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. ♦ A fi la remorca (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. Cablu folosit pentru remorcarea unei nave, a unui șlep etc. [< fr. remorque]. substantiv feminin remorcă

REMÓRCĂ s. f. 1. vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. ♦ a fi la ă (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. parâmă rezistentă, cablu servind pentru remorcarea unei nave, a unui șlep etc. (< fr. remorque) substantiv feminin remorcă

remórcă s. f., g.-d. art. remórcii; pl. remórci substantiv feminin remorcă

remorcă f. otgon cu care se remorcă o corabie (= fr. remorque). substantiv feminin remorcă

REMÓRCĂ, remorci, s. f. 1. Vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor și destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ◊ Loc. adj. La remorcă = remorcat. ◊ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorchează o navă, un șlep etc. – Din fr. remorque. substantiv feminin remorcă

a agăța remorca expr. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu un creion de alaun substantiv feminin aagățaremorca

a fi la remorca cuiva expr. a depinde cu totul de cineva. substantiv feminin afilaremorcacuiva

*remórc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. remorquer, d. it. rimorchiare, care vine d. mlat. remulcare, d. vgr. rymulkéo, d. rýma, odgon, și ῾étko, trag). Trag pe apă: un vapor care remorca doŭă șlepurĭ. Fig. Ajut ca să scape, maĭ ales în politică: un deputat remorcat. verb tranzitiv remorc

REMORCÁ vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer) verb tranzitiv remorca

remorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remorcheáză verb tranzitiv remorca

remorcà v. se zice de o corabie ce trage pe o alta in urma ei. verb tranzitiv remorcà

REMORCÁ vb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a atașa unui grup, a trage, a târî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer]. verb tranzitiv remorca

remorca, remorchez v. t. (d. persoane) 1. a lua cu sine, a târî cu sila 2. a atașa unui grup verb tranzitiv remorca

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remorc] – Din fr. remorquer. verb tranzitiv remorca

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului remorca

remorca   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) remorca remorcare remorcat remorcând singular plural
remorcând remorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) remorc (să) remorchez remorcam remorcai remorcasem
a II-a (tu) remorchezi (să) remorchezi remorcai remorcași remorcaseși
a III-a (el, ea) remorchea (să) remorcai remorca remorcă remorcase
plural I (noi) remorcăm (să) remorcăm remorcam remorcarăm remorcaserăm
a II-a (voi) remorcați (să) remorcați remorcați remorcarăți remorcaserăți
a III-a (ei, ele) remorcă (să) remorcheze remorcau remorca remorcaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z