remarca definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeremarca
- Vezi aici mai multe rimeremarca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curem
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curca
REMÁRCĂ s.f. Observație; notă, însemnare. [< fr. remarque]. substantiv femininremarcă
REMÁRCĂ s. f. observație, comentariu. (< fr. remarque) substantiv femininremarcă
*remárcă f., pl. e saŭ ărcĭ (fr. remarque. V. marcă). Observațiune, băgare de samă [!]: a face o remarcă. V. notă. substantiv femininremarcă
remárcă s. f.,g.-d. art. remárcii; pl. remárci substantiv femininremarcă
REMÁRCĂ, remarci, s. f. Observație, constatare; notă, însemnare. [Pl. și: remarce] – Din fr. remarque. substantiv femininremarcă
*remárc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. remarquer, d. marquer, a marca). Observ, disting, bag de samă [!]. verb tranzitivremarc
REMARCÁ vb. I. tr. A observa, a lua în seamă. ♦ refl. A ieși în evidență, a se distinge. [P.i. remárc. / < fr. remarquer]. verb tranzitivremarca
REMARCÁ vb. I. tr. a băga de seamă, a observa, a releva. II. refl. a ieși în evidență, a se distinge. (< fr. remarquer) verb tranzitivremarca
remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă verb tranzitivremarca
remarcà v. 1. a observa ceva; 2. a distinge între mai mulți: a fost foarte remarcat. verb tranzitivremarcà
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer. verb tranzitivremarca
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiremarca
| remarca substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)remarca | remarcare | remarcat | remarcând | singular | plural | ||
| remarcând | remarcați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | remarc | (să)remarc | remarcam | remarcai | remarcasem | |
| a II-a (tu) | remarci | (să)remarci | remarcai | remarcași | remarcaseși | ||
| a III-a (el, ea) | remarcă | (să)remarcai | remarca | remarcă | remarcase | ||
| plural | I (noi) | remarcăm | (să)remarcăm | remarcam | remarcarăm | remarcaserăm | |
| a II-a (voi) | remarcați | (să)remarcați | remarcați | remarcarăți | remarcaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | remarcă | (să)remarce | remarcau | remarcară | remarcaseră | ||