reluat definitie

RELUÁ vb. I. tr. A lua din nou; a lua înapoi. ♦ A reîncepe; a continua. [Pron. -lu-a, p.i. reiáu, 2 -iei, 3 -ia, conj. reia. / după fr. reprendre]. adjectivrelua

*reĭáŭ, reluát, a reluá v. tr. (re și ĭau, după fr. reprendre). Ĭaŭ ĭar, ĭaŭ înapoĭ: a relua o provincie perdută [!]. Continuĭ ceva întrerupt: a relua o chestiune, o convorbire. – În est reĭeŭ. adjectivreĭaŭ

RELUÁ vb. I. tr. A lua din nou; a lua înapoi. ♦ A reîncepe; a continua. [Pron. -lu-a, p.i. reiáu, 2 -iei, 3 -ia, conj. reia. / după fr. reprendre]. verb tranzitivrelua

RELUÁ vb. tr. 1. a lua din nou (în mână). ◊ a lua înapoi. ◊ a reocupa (un loc în spațiu). 2. a reîncepe; a continua. (< re1- + lua) verb tranzitivrelua

*reĭáŭ, reluát, a reluá v. tr. (re și ĭau, după fr. reprendre). Ĭaŭ ĭar, ĭaŭ înapoĭ: a relua o provincie perdută [!]. Continuĭ ceva întrerupt: a relua o chestiune, o convorbire. – În est reĭeŭ. verb tranzitivreĭaŭ

*reĭéŭ, V. reĭaŭ. verb tranzitivreĭeŭ

reluà v. 1. a lua din nou, a lua înnapoi; 2. a continua ceva întrerupt: a relua convorbirea. verb tranzitivreluà

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând) verb tranzitivrelua

RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre). verb tranzitivrelua

a-și relua studiile la facultate expr. (intl.) a începe o nouă perioadă de detenție. verb tranzitivașireluastudiilelafacultate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluireluat

reluat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reluat reluatul relua reluata
plural reluați reluații reluate reluatele
genitiv-dativ singular reluat reluatului reluate reluatei
plural reluați reluaților reluate reluatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z