reluare definitie

credit rapid online ifn

RELUÁRE s.f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. ♦ Reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme. [< relua]. substantiv femininreluare

RELUÁRE s. f. acțiunea de a relua. ◊ reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme. (< relua) substantiv femininreluare

credit rapid online ifn

reluáre f. Acțiunea de a relua. V. reĭaŭ. substantiv femininreluare

reluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reluắrii; pl. reluắri substantiv femininreluare

reluare f. 1. acțiunea de a relua; 2. reprezentare nouă a unei piese ce nu se mai juca. substantiv femininreluare

RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. – V. relua. substantiv femininreluare

RELUÁ vb. I. tr. A lua din nou; a lua înapoi. ♦ A reîncepe; a continua. [Pron. -lu-a, p.i. reiáu, 2 -iei, 3 -ia, conj. reia. / după fr. reprendre]. verb tranzitivrelua

RELUÁ vb. tr. 1. a lua din nou (în mână). ◊ a lua înapoi. ◊ a reocupa (un loc în spațiu). 2. a reîncepe; a continua. (< re1- + lua) verb tranzitivrelua

*reĭéŭ, V. reĭaŭ. verb tranzitivreĭeŭ

reluà v. 1. a lua din nou, a lua înnapoi; 2. a continua ceva întrerupt: a relua convorbirea. verb tranzitivreluà

*reĭáŭ, reluát, a reluá v. tr. (re și ĭau, după fr. reprendre). Ĭaŭ ĭar, ĭaŭ înapoĭ: a relua o provincie perdută [!]. Continuĭ ceva întrerupt: a relua o chestiune, o convorbire. – În est reĭeŭ. verb tranzitivreĭaŭ

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând) verb tranzitivrelua

RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre). verb tranzitivrelua

a-și relua studiile la facultate expr. (intl.) a începe o nouă perioadă de detenție. verb tranzitivașireluastudiilelafacultate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluireluare

reluare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reluare reluarea
plural reluări reluările
genitiv-dativ singular reluări reluării
plural reluări reluărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z