RELIEFÁ vb. I. tr. A scoate în afară, în relief; (fig.) a evidenția, a sublinia, a accentua. [< relief]. verb tranzitivreliefa
RELIEFÁ vb. tr. a scoate în afară, în relief; a evidenția, a sublinia, a accentua. (< relief) verb tranzitivreliefa
reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză verb tranzitivreliefa
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief. verb tranzitivreliefa
reliefa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reliefa | reliefare | reliefat | reliefând | singular | plural | ||
reliefând | reliefați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reliefez | (să)reliefez | reliefam | reliefai | reliefasem | |
a II-a (tu) | reliefezi | (să)reliefezi | reliefai | reliefași | reliefaseși | ||
a III-a (el, ea) | reliefează | (să)reliefai | reliefa | reliefă | reliefase | ||
plural | I (noi) | reliefăm | (să)reliefăm | reliefam | reliefarăm | reliefaserăm | |
a II-a (voi) | reliefați | (să)reliefați | reliefați | reliefarăți | reliefaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reliefează | (să)reliefeze | reliefau | reliefară | reliefaseră |