releva definitie
*relév și -éz, a -á v. tr. (lat. rélevo, -áre; fr. relever. V. ĭaŭ). Scot în relief, atrag atențiunea asupra: a releva meritele cuĭva. V. revel. verb tranzitiv relev
RELEVÁ vb. I. 1. tr. A scoate în relief, a evidenția; a remarca. 2. refl. A se dovedi, a se manifesta ca... 3. intr. (Rar) A ține de ceva, a depinde; a proveni din... [P.i. relév, -vez, 3,6 -vă. / < fr. relever, cf. lat. relevare]. verb tranzitiv releva
RELEVÁ vb. I. tr. a scoate în evidență, a reliefa, a evidenția, a sublinia. II. refl. a se dovedi, a se manifesta ca... (< fr. relever) verb tranzitiv releva
relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă verb tranzitiv releva
relevà v. a scoate în relief: a releva frumusețile unei opere. verb tranzitiv relevà
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever. verb tranzitiv releva
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului releva
| releva verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) releva | relevare | relevat | relevând | singular | plural | ||
| relevând | relevați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | relev | (să) relev | relevam | relevai | relevasem | |
| a II-a (tu) | relevi | (să) relevi | relevai | relevași | relevaseși | ||
| a III-a (el, ea) | relevă | (să) relevai | releva | relevă | relevase | ||
| plural | I (noi) | relevăm | (să) relevăm | relevam | relevarăm | relevaserăm | |
| a II-a (voi) | relevați | (să) relevați | relevați | relevarăți | relevaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | relevă | (să) releve | relevau | relevară | relevaseră | ||