RELATIVÍSM s.n. 1. (Fil.) Doctrină idealist-subiectivă care exagerează relativitatea cunoașterii umane, negând caracterul obiectiv al adevărului. 2. Relativitate (1). [Cf. fr. relativisme]. substantiv neutrurelativism
RELATIVÍSM s. n. 1. concepție idealist-subiectivă care exagerează relativitatea cunoașterii umane, negând caracterul obiectiv al adevărului, văzut doar ca o convenție, o ficțiune. 2. relativitate. (< fr. relativisme) substantiv neutrurelativism
relativísm s. n. substantiv neutrurelativism
RELATIVÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia nu există standarde universale în chestiunea valorilor, adevărul însuși fiind relativ la punctul de vedere al subiectului. ♦ Relativitate. – Din fr. relativisme. substantiv neutrurelativism
relativism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | relativism | relativismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | relativism | relativismului |
plural | — | — |