*reĭés, a -ĭeși v. intr. (re- și ĭes, după fr. ressortir. V. reușesc). Rezult, apar lămurit: de aicĭ reĭese dreptatea luĭ. verbreĭes
reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă verbreieși
reieșì v. a rezulta: reiese de aci. [După fr. ressortir]. verbreieșì
REIEȘÍ, pers 3 reiese, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. réssortir). verbreieși
reieși | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reieși | reieșire | reieșit | reieșind | singular | plural | ||
reieșind | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | reiese | (să)— | reieșea | reieși | reieșise | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | reies | (să)reiasă | reieșeau | reieșiră | reieșiseră |