reduceri si promotii 2018
Definitie regulat - ce inseamna regulat - Dex Online

regulat definitie

REGULÁT, -Ă adj. 1. (și adv.) Care urmează anumite reguli prestabilite. ♦ Care se desfășoară fără abatere; obișnuit. ♦ Ordonat, uniform. 2. Organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente. ♦ Orânduit, sistematizat. ♦ Fără elemente care să distoneze; simetric, armonios. [< regula]. adjectiv regulat

REGULÁT, -Ă adj. 1. (și adv.) care urmează anumite reguli prestabilite. ◊ care se desfășoară fără abatere; obișnuit. ◊ ordonat, uniform. 2. organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente. ◊ orânduit, sistematizat. ◊ fără elemente care să distoneze; simetric, armonios. (< lat. regulatus) adjectiv regulat

regulat, -ă, regulați, -te adj. (vulg.) 1. care a avut un contact sexual. 2. cicălit, sâcâit, tracasat. adjectiv regulat

*regulát, V. regular. adjectiv regulat

regulat a. 1. conform regulei, supus regulelor: societate, vieață regulată; 2. cu proporțiuni armonioase: frumusețe regulată; 3. foarte exact, punctual: funcționar regulat; 4. Gram. se zice de verbele cari urmează în conjugarea lor după regula generală. adjectiv regulat

*regulár, -ă adj. (lat. regularis; fr. regulier, it. regolare). Conform regulelor, sistematic: mișcare regulară. Proporționat, simetric, armonios: față, casă regulară. Exact, punctual, ordonat, liniștit: om regular, vĭață regulară. Geom. Figură regulară, compusă numaĭ din laturĭ și unghĭurĭ egale. Gram. Verbe saŭ substantive regulare, acelea care urmează regulele generale ale conjugărilor saŭ declinărilor. Cleru regular (catolic), ordinele religioase supuse uneĭ regule. (Opusu luĭ e secular). Adv. În mod regular: vulpea fura regular cîte o găină. – Maĭ des, dar fals regulat, că se zice regularitate, nu -titate ! adjectiv regular

REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fară abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula. adjectiv regulat

REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. ♦ Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. ◊ Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. ♦ (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula. adjectiv regulat

REGULÁ vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare]. verb tranzitiv regula

regula, regulez (obs.) I. v. t. (d. bărbați) a avea un contact sexual. II. v. r. a avea / a întreține relații sexuale (cu cineva). verb tranzitiv regula

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză verb tranzitiv regula

regulà v. 1. a supune unor regule: a-și regula vieața; 2. a pune în ordine: a-și regula hârtiile; 3. a hotărî dinainte: a regula ordinea unei ceremonii; 4. a pune capăt: a regula abuzuri, un diferend; 5. a face să umble regulat: a regula o mașină, o pendulă; 6. a plăti un cont; 7. fig. fam. a pune la locul său, a da pedeapsa meritată: îl voiu regula eu. verb tranzitiv regulà

REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare. verb tranzitiv regula

a regula (pe cineva) cu sula îndoită expr. (vulg.) a agasa, a sâcâi, a tracasa. verb tranzitiv aregula

*reguléz v. tr. (mlat. régulo, -áre; fr. régler, it. regolare). Pun în regulă, pun în ordine, rînduĭesc, hotărăsc locu saŭ mersu, fac să stea bine saŭ să umble bine: a-țĭ regula vĭața, hîrtiile, socotelile, o ceremonie, o mașină, un ceasornic. Pun capăt, fac să înceteze: a regula un diffrend, o datorie. Fam. Pedepsesc cum se cuvine, pun la locu luĭ, învăț minte: l-am regulat și pe acest obraznic ! verb tranzitiv regulez

a regula la creieri expr. v. a regula cu sula îndoită verb tranzitiv aregulalacreieri

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului regulat

regulat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular regulat regulatul regula regulata
plural regulați regulații regulate regulatele
genitiv-dativ singular regulat regulatului regulate regulatei
plural regulați regulaților regulate regulatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z