regulament definitie

credit rapid online ifn

REGULAMÉNT s.n. Totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine, o anumită normă; statutul, normele de funcționare internă ale unei instituții, ale unei asociații. ♦ Norme elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. regulamentum, it. regulamento, fr. règlement, rus. reglement]. substantiv neutruregulament

REGULAMÉNT s. n. 1. totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine; statut, norme de funcționare internă ale unei instituții, asociații. 2. act administrativ cuprinzând norme, elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. (< lat. regulamentum) substantiv neutruregulament

credit rapid online ifn

regulamént s. n., pl. regulaménte substantiv neutruregulament

regulament n. totalitatea regulelor, ordonanțelor, statutelor: regulament de poliție, de școală. substantiv neutruregulament

*regulamént n., pl. e (d. a regula, ca fr. règlement d. régler și it. regolamento d. regolare). Totalitatea regulelor (ordonanțelor): regulament de poliție, de școală, de fabrică. Mic manual care conține regulele militare: regulamentu servicĭuluĭ interior, regulamentu de luptă al cavaleriiĭ. Regulamentu organic, legea p. reorganizarea Țăriĭ Româneștĭ și a Moldoveĭ în timpu ocupațiuniĭ ruseștĭ (1828-1834), care menținea claca, șerbia și privilegiile. În Țara Românească s´a pus în aplicare la 1 Ĭuniŭ 1831, ĭar în Moldova la 1 Ĭanuariŭ 1832. Acest regulament fu constituțiunea principatelor româneștĭ de la 1831-1857, cînd fu înlocuit cu convențiunea din Paris. – Pe la 1848 și reglemént (rus. reglamént), ceĭa ce azĭ numaĭ în armată se maĭ aude. substantiv neutruregulament

REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc.; reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabileau, în cadrul unei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și, în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento. substantiv neutruregulament

Regulament organic n. legile pentru reorganizarea Principatelor în timpul ocupațiunii rusești (1828 — 1834), în care se menținea claca, șerbia și privilegiile; cel pentru țara românească a fost pus în aplicațiune la 1 Iunie 1831, iar cel pentru Moldova la 1 Ianuarie 1832. Regulamentul organic a fost carta noastră constituțională dela 1831—1857, când fu înlocuit cu Convențiunea dela Paris. substantiv neutruregulamentorganic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiregulament

regulament  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular regulament regulamentul
plural regulamente regulamenturile
genitiv-dativ singular regulament regulamentului
plural regulamenturi regulamentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z