Alege sensul dorit: regret -substantiv neutru regret -verb tranzitiv

regret definitie

REGRÉT s.n. Părere de rău; remușcare. [Pl. -te. / < fr. regret]. substantiv neutruregret

REGRÉT s. n. părere de rău; remușcare, căință. (< fr. regret) substantiv neutruregret

1) *regrét n., pl. e (fr. regret). Părere de răŭ, întristare, neplăcere p. o perdere [!]: vĭața e un șir de regrete și de speranțe, a exprima regrete pentru moartea unuĭ amic. substantiv neutruregret

regrét (re-gret) s. n., pl. regréte substantiv neutruregret

regret n. părere de rău. substantiv neutruregret

REGRÉT, regrete, s. n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință. – Din fr. regret. substantiv neutruregret

2) *regrét, a -á v. tr. (fr. regretter, d. got. greton, isl. grata, engl. greet, a se văĭta). Îmĭ pare răŭ, simt întristare p. ceĭa ce nu maĭ pot avea saŭ p. ceĭa ce am făcut: a regreta moartea unuĭ amic, perderea [!] unor banĭ, o greșală. verb tranzitivregret

REGRETÁ vb. I. tr. A-i părea rău, a avea remușcări, a se căi. [P.i. regrét. / < fr. regretter]. verb tranzitivregreta

REGRETÁ vb. tr. a-i părea rău (după ceva sau cineva); a avea remușcări, a se căi. (< fr. regretter) verb tranzitivregreta

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă verb tranzitivregreta

regretà v. a-i părea rău de o pierdere sau de o greșală. verb tranzitivregretà

REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. régretter. verb tranzitivregreta

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiregret

regret substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	regret	regretul
nominativ-acuzativ	plural	regrete	regretele
genitiv-dativ	singular	regret	regretului
genitiv-dativ	plural	regrete	regretelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z