reduceri si promotii 2018
Definitie reglementare - ce inseamna reglementare - Dex Online

reglementare definitie

REGLEMENTÁR, -Ă adj. Conform unor norme, unor regulamente. ♦ Regulamentar. [Cf. fr. réglementaire]. adjectiv reglementar

REGLEMENTÁR, -Ă adj. conform unui regulament; regulamentar. (< fr. réglementaire) adjectiv reglementar

reglementar a. privitor la un reglement: legi reglementare; Domniile reglementare, cele ce au fost dirijate de Regulamentul organic (1831—1859). adjectiv reglementar

reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre adjectiv reglementar

REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (înv.) Care este în legătură cu Regulamentul Organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch. adjectiv reglementar

*regulamentár, -ă adj. (d. regulament, ca fr. règlementaire d. règlement). Relativ la regulament: chestiunĭ regulamentare. Conform regulamentuluĭ: oră, uniformă regulamentară. Domniile regulamentare, domniile din timpu Regulamentuluĭ organic (1831-1857). Adv. În mod regulamentar: a proceda regulamentar. – Pe la 1848 și reglementar, ceĭa ce azĭ nu se maĭ aude de cît [!] în armată. adjectiv regulamentar

REGLEMENTÁRE s.f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei; aranjare, normare. [< reglementa]. substantiv feminin reglementare

reglementáre (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglementắrii; pl. reglementắri substantiv feminin reglementare

REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. – V. reglementa. substantiv feminin reglementare

REGLEMENTÁ vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune în ordine. [< fr. réglementer]. verb tranzitiv reglementa

REGLEMENTÁ vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune în ordine. (< fr. réglementer) verb tranzitiv reglementa

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză verb tranzitiv reglementa

reglementà v. 1. a supune unor reglemente; 2. a face reglemente. verb tranzitiv reglementà

REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer. verb tranzitiv reglementa

*regulamentéz v. tr. (d. regulament, ca fr. reglementer d. règlement). Supun unuĭ regulament: a regulamenta o industrie. – Și reglementez pe la 1848. verb tranzitiv regulamentez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului reglementare

reglementare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reglementare reglementarea
plural reglementări reglementările
genitiv-dativ singular reglementări reglementării
plural reglementări reglementărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z