reglementa definitie

REGLEMENTÁ vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune în ordine. [< fr. réglementer]. verb tranzitivreglementa

REGLEMENTÁ vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune în ordine. (< fr. réglementer) verb tranzitivreglementa

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză verb tranzitivreglementa

reglementà v. 1. a supune unor reglemente; 2. a face reglemente. verb tranzitivreglementà

REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer. verb tranzitivreglementa

*regulamentéz v. tr. (d. regulament, ca fr. reglementer d. règlement). Supun unuĭ regulament: a regulamenta o industrie. – Și reglementez pe la 1848. verb tranzitivregulamentez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluireglementa

reglementa verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)reglementa	reglementare	reglementat	reglementând	singular	plural
		(a)reglementa	reglementare	reglementat	reglementând	reglementând	reglementați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	reglementez	(să)reglementez	reglementam	reglementai	reglementasem
	a II-a (tu)	reglementezi	(să)reglementezi	reglementai	reglementași	reglementaseși
	a III-a (el, ea)	reglementează	(să)reglementai	reglementa	reglementă	reglementase
plural	I (noi)	reglementăm	(să)reglementăm	reglementam	reglementarăm	reglementaserăm
	a II-a (voi)	reglementați	(să)reglementați	reglementați	reglementarăți	reglementaserăți
	a III-a (ei, ele)	reglementează	(să)reglementeze	reglementau	reglementară	reglementaseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z