refuta definitie
- Vezi aici mai multe rimerefuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curef
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuta
REFUTÁ vb. I. tr. (Liv.) A combate cu argumente temeinice. [P.i. refutéz. / < fr. réfuter]. verb tranzitivrefuta
refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză verb tranzitivrefuta
refutà v. a combate victorios argumentele cuiva: a refuta o acuzare. verb tranzitivrefutà
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare. verb tranzitivrefuta
*refutéz v. tr. (lat. re-fúto, -áre). Ret. Distrug argumentele cuĭva: a refuta calomniile cuĭva. Pin [!] ext. A refuta un scriitor, o carte. verb tranzitivrefutez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluirefuta
| refuta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)refuta | refutare | refutat | refutând | singular | plural | ||
| refutând | refutați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | refutez | (să)refutez | refutam | refutai | refutasem | |
| a II-a (tu) | refutezi | (să)refutezi | refutai | refutași | refutaseși | ||
| a III-a (el, ea) | refutează | (să)refutai | refuta | refută | refutase | ||
| plural | I (noi) | refutăm | (să)refutăm | refutam | refutarăm | refutaserăm | |
| a II-a (voi) | refutați | (să)refutați | refutați | refutarăți | refutaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | refutează | (să)refuteze | refutau | refutară | refutaseră | ||