refugia definitie

REFUGIÁ vb. I. refl. A fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc. ♦ (Fig.) A se retrage într-un loc ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3, 6 -iază, ger. -iind, var. refugii vb. IV. / < fr. réfugier]. verbrefugia

REFUGIÁ vb. refl. a fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc. ◊ (fig.) a se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomot. (< fr. réfugier) verbrefugia

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-) verbrefugia

refugià v. 1. a se retrage undeva spre a fi în siguranță; 2. fig. a recurge la. verbrefugià

REFUGIÍ vb. IV. v. refugia. verbrefugii

REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier. verbrefugia

*refugiéz (mă) v. refl. (fr. se réfugier, d. lat. refugium, refugiŭ). Fug (mă retrag) undeva căutînd scăpare. V. fugăresc. verbrefugiez