reduceri si promotii 2018
Definitie refracta - ce inseamna refracta - Dex Online

refracta definitie

REFRACTÁ vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia; a suferi fenomenul refracției. [P.i. 3,6 refráctă, -tează. / < fr. réfracter]. verb tranzitiv refracta

REFRACTÁ vb. I. tr. a produce fenomenul refracției. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refracției. (< fr. réfracter) verb tranzitiv refracta

refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă verb tranzitiv refracta

REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter. verb tranzitiv refracta

*refractéz v. tr. (fr. refracter, d. lat. re-fringere, re-fractum, a sfărîma, a toci vîrfu, a răsfrînge, d. frángere, a frînge). Fiz. Răsfrîng (frîng, întorc spre altă direcțiune) razele luminiĭ: prizma refractează lumina. V. repercutez. verb tranzitiv refractez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului refracta

refracta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) refracta refractare refractat refractând singular plural
refractând
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) (să) —
a II-a (tu) (să) —
a III-a (el, ea) refractă (să) — refracta refractă refractase
plural I (noi) (să) —
a II-a (voi) (să) —
a III-a (ei, ele) refractă (să) refracte refractau refracta refractaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z