reduceri si promotii 2018
Definitie refracție - ce inseamna refracție - Dex Online

refracție definitie

REFRÁCȚIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ Indice de refracție = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, var. refracțiune s.f. / cf. fr. réfraction, germ. Refraktion]. substantiv feminin refracție

REFRÁCȚIE s. f. deviere a unui fascicul de radiații luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ ~ astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră; indice de ~ = număr, câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul din care provine. (< fr. réfraction, lat. refractio) substantiv feminin refracție

refrácție (fenomen fizic) (re-frac-ți-e) s. f., art. refrácția (-ți-a), g.-d. art. refrácției; pl. refrácții, art. refrácțiile (-ți-i-) substantiv feminin refracție

REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorată refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis. substantiv feminin refracție

*refracțiúne f. (lat. refractio, -ónis. V. fracțiune). Fiz. Frîngerea uneĭ raze luminoase cînd trece pin [!] apă, pintr´o prizmă transparentă ș. a. – Legile refracțiuniĭ sînt: 1. raza incidentă, raza refractată și normală îs pe aceșașĭ plan; 2. raportu între sinu unghĭuluĭ de incidență și sinu unghĭuluĭ de refracțiune e constant p. doŭă mediĭ bine definite. Acest raport constant se numește indice de refracțiune. – Și -ácție (rus. refrákctĭa). substantiv feminin refracțiune

refracți(un)e f. schimbare de direcțiune ce încearcă o rază de lumină trecând dintr’un mediu într´altul. substantiv feminin refracțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului refracție

refracție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular refracție refracția
plural refracții refracțiile
genitiv-dativ singular refracții refracției
plural refracții refracțiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z