REFORMULÁ vb. I. tr. A formula din nou. [Cf. fr. reformuler]. verb tranzitivreformula
*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză verb tranzitivreformula
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula. verb tranzitivreformula
reformula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reformula | reformulare | reformulat | reformulând | singular | plural | ||
reformulând | reformulați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reformulez | (să)reformulez | reformulam | reformulai | reformulasem | |
a II-a (tu) | reformulezi | (să)reformulezi | reformulai | reformulași | reformulaseși | ||
a III-a (el, ea) | reformulează | (să)reformulai | reformula | reformulă | reformulase | ||
plural | I (noi) | reformulăm | (să)reformulăm | reformulam | reformularăm | reformulaserăm | |
a II-a (voi) | reformulați | (să)reformulați | reformulați | reformularăți | reformulaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reformulează | (să)reformuleze | reformulau | reformulară | reformulaseră |