reformator definitie
- Vezi aici mai multe sinonimereformator
- Vezi aici mai multe rimereformator
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curef
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutor
REFORMATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. 1. (Propagator) de reforme, (cel) care reformează, care înnoiește. 2. (Înfăptuitor, adept) al Reformei (2). [Cf. fr. réformateur, lat. reformator]. adjectivreformator
REFORMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoiește. 2. (înfăptuitor) al Reformei (2). (< fr. réformateur, lat. reformator) adjectivreformator
*reformatór, -oáre s. Care reformează: Solone a fost un înțelept reformator. Șefu uneĭ reforme religioase: reformatoriĭ secululuĭ [!] XVI. adjectivreformator
reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre adjectivreformator
reformator a. și m. care aduce reforme: o an, măreț, reformator ! GR. AL. adjectivreformator
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator. adjectivreformator
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluireformator
| reformator adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | reformator | reformatorul | reformatoare | reformatoarea |
| plural | reformatori | reformatorii | reformatoare | reformatoarele | |
| genitiv-dativ | singular | reformator | reformatorului | reformatoare | reformatoarei |
| plural | reformatori | reformatorilor | reformatoare | reformatoarelor | |