reformat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimereformat
- Vezi aici mai multe rimereformat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curef
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cumat
REFORMÁT, -Ă adj. 1. Scos din uz, dat la reformă. 2. (Despre militari) Scos din evidența armatei (ca inapt). 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ Biserică reformată = protestantism. // s.m. și f. Protestant. [< reforma]. adjectivreformat
REFORMÁT, -Ă adj. 1. scos din uz ca inutilizabil. 2. (despre oameni; și s. m.) scos din evidența armatei ca inapt. 3. care ține de cultul religios protestant. ◊ (s. m. f.) protestant calvin. (< reforma) adjectivreformat
*reformát, -ă adj. (fr. réformé). Căruĭa i s´a aplicat reforma. Protestant, luteran: biserica reformată. Subst. Un reformat. adjectivreformat
reformat a. 1. se zice de un soldat sau de un ofițer căruia s´a luat gradul pentru infirmități fizice sau morale; 2. care ține de religiune reformată sau de protestantism. ║ m. pl. protestanții și în special calviniștii. V. Reforma. adjectivreformat
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus. adjectivreformat
REFORMÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. A scoate din uz, a da la reformă (un aparat, o mașină, efecte etc.). [< fr. réformer]. verb tranzitivreforma
Refórma (mișcare religioasă) s. propriu f., g.-d. Refórmei verb tranzitivreforma
REFORMÁ vb. tr. 1. a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. a scoate din uz, a da la reformă (3). 3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoțându-l din evidențele armatei. (< fr. réformer, lat. reformare) verb tranzitivreforma
reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză verb tranzitivreforma
reformà v. 1. a da o formă mai bună: a reforma calendarul; 2. fig. a îndrepta și ameliora: a reforma moravurile; 3. a modifica cu drept: a reforma o sentință; 4. a elimina din armată, a declara impropriu serviciului: a reforma un ofițer; 5. a retrage caii ce nu mai sunt buni de serviciu. verb tranzitivreformà
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare. verb tranzitivreforma
*reforméz v. tr. (lat. reformare, a reda prima formă, a reface; fr. réformer. V. formez). Daŭ o formă maĭ bună, îndreptez, ameliorez, modific: a reforma calendaru ĭulian, (fig.) a reforma obiceĭurile, a reforma legile. Eliminez din armată oamenĭ, caĭ, trăsurĭ ș. a. cînd aŭ devenit impropriĭ serviciuluĭ: a reforma un ofițer. Formez ĭar: șĭ-a reformat trupa risipită și a dat alt atac. verb tranzitivreformez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluireformat
| reformat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | reformat | reformatul | reformată | reformata |
| plural | reformați | reformații | reformate | reformatele | |
| genitiv-dativ | singular | reformat | reformatului | reformate | reformatei |
| plural | reformați | reformaților | reformate | reformatelor | |