REFÓNTĂ s. f. refacere (în întregime). (< fr. refonte) substantiv femininrefontă
REFONTÁ vb. tr. 1. retopi; a turna din nou. 2. (fig.) a reface. (după fr. refondre) verb tranzitivrefonta
refonta substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)refonta | refontare | refontat | refontând | singular | plural | ||
refontând | refontați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | refontez | (să)refontez | refontam | refontai | refontasem | |
a II-a (tu) | refontezi | (să)refontezi | refontai | refontași | refontaseși | ||
a III-a (el, ea) | refontează | (să)refontai | refonta | refontă | refontase | ||
plural | I (noi) | refontăm | (să)refontăm | refontam | refontarăm | refontaserăm | |
a II-a (voi) | refontați | (să)refontați | refontați | refontarăți | refontaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | refontează | (să)refonteze | refontau | refontară | refontaseră |