REFLÚX s.n. 1. Fenomenul de retragere periodică a apei mărilor și a oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. ♦ (Fig.) Descreștere, regres. 2. (Chim.) Lichid rezultat prin condensarea vaporilor obținuți la rectificare și care este reintrodus în aparatul din care provine. [< fr. reflux, cf. lat. re – împotriva + flux]. substantiv neutrureflux
REFLÚX s. n. 1. coborâre periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. 2. (fig.) descreștere, regres. 3. (chim.) reîntoarcere către baza coloanei de fracționare, sub formă de lichid condensat, a unei părți din vapori datorită pierderii de căldură. ◊ lichidul astfel obținut. 4. (med.) revenire a unei unde de lichid. (< fr. reflux) substantiv neutrureflux
*reflúx n., pl. urĭ (d. re- și flux saŭ d. lat. reflúere, refluxum, a curge înapoĭ; fr. réfluxe. V. flux). Geogr. Retragerea zilnică a apeĭ oceanuluĭ de la malurĭ. Fig. Retragere: refluxu mulțimiĭ. substantiv neutrureflux
reflúx (re-flux) s. n., pl. reflúxuri substantiv neutrureflux
reflux n. 1. mișcare regulată a mării care se retrage după flux; 2. fig. întoarcere în sens contrar. substantiv neutrureflux
REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Descreștere; regres. – Din fr. reflux. substantiv neutrureflux
flux și reflux expr. (er., înv.) act sexual. substantiv neutrufluxșireflux
reflux substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | reflux | refluxul |
plural | refluxuri | refluxurile | |
genitiv-dativ | singular | reflux | refluxului |
plural | refluxuri | refluxurilor |